The Fitting Tee în 4 căi , denumită în mod obișnuit cruce, este o componentă vitală în sistemele de conducte. Permite distribuirea, colectarea sau deviarea fluidului în patru direcții diferite. Comparativ cu omniprezentul 3-Way Tee, configurația 4-Way oferă o cale suplimentară de ramificație, utilizată de obicei în structuri complexe de rețea care necesită distribuție sau retur în mai multe puncte.
Cea mai fundamentală și obișnuită geometrie a canalului de curgere intern pentru un Tee cu 4 căi este Configurația standard în cruce ortogonală.
Caracteristicile de bază ale acestei structuri includ:
Patru porturi de dimensiuni egale: de obicei, toate cele patru porturi au același diametru nominal (DN), rezultând o „cruce egală”.
Dispunere ortogonală: Liniile centrale ale tuturor celor patru porturi se află în același plan și sunt reciproc perpendiculare, formând un unghiul de intersecție.
Camera de amestecare centrală: Cele patru canale de curgere converg într-o singură cameră în centrul geometric al fitingului.
În timp ce structura ortogonală standard este predominantă, o perspectivă profesională de dinamică a fluidelor evidențiază că diferențele subtile în geometria canalului de curgere intern, în special în ceea ce privește tratarea marginilor și zonele de tranziție, sunt critice pentru performanța generală a sistemului.
Deși geometria transversală ortogonală standard este cea mai simplă de produs, ea prezintă provocări inerente în manipularea fluidelor, în primul rând în două domenii cheie:
Când fluidul trece prin camera de convergență centrală a unui Tee cu 4 căi, dilatarea bruscă, contracția sau schimbarea bruscă a direcției fluxului generează pierderi minore semnificative. Această rezistență se manifestă ca o cădere de presiune ( ) și este rezultatul disipării energiei fluidului sub formă de căldură.
În configurația standard în cruce, zona centrală este locul în care fluidele interacționează violent. Fluidele care se apropie din direcții opuse pot afecta direct, creând puncte de stagnare de înaltă energie. Simultan, pe măsură ce fluidul se transformă în conductele de ramificație, are loc separarea fluxului, rezultând adesea în vârtejuri mari sau zone de recirculare de-a lungul peretelui interior al ramificației. Aceste vârtejuri consumă energie și reduc zona efectivă de curgere.
Coeficientul de pierdere minoră ( ) este parametrul critic utilizat pentru cuantificarea acestei pierderi de performanță, influențând direct dimensionarea și consumul de energie al pompelor sau compresoarelor.
Combinația de ascuțit îndoirile și impactul central duce la niveluri ridicate de Turbulență. Turbulența de mare intensitate poate avea două consecințe grave:
Eroziune accelerată: În special în fluide care conțin solide în suspensie (de exemplu, nisip, pulberi de catalizator) sau bule de gaz, turbulența ridicată face ca particulele să lovească peretele interior al fitingului la viteze mari. Această uzură este cel mai pronunțată la intrarea ramurilor unde fluxul se întoarce brusc.
Coroziune accelerată prin curgere (FAC): pentru anumite medii chimice (de exemplu, apă oxigenată, soluții de amine), debitele mari și turbulențele pot perturba straturile protectoare sau pasive ale țevii, accelerând semnificativ viteza de coroziune a materialelor metalice.
Pentru a atenua provocările reprezentate de geometria standard, aplicațiile de înaltă performanță sau critice utilizează adesea proiecte de canal de curgere interne optimizate, concentrându-se în primul rând pe netezirea zonelor de tranziție:
Cea mai comună tehnică de optimizare este introducerea Radii sau Files. Sunt folosite curbe netede, rotunjite, în loc de ascuțite colțuri la joncțiunea unde cele patru canale de ramificație se întâlnesc cu camera centrală.
Funcție: Fileurile reduc semnificativ apariția separării fluxului pe măsură ce fluidul se rotește, suprimând efectiv formarea de vârtejuri mari. Ele transformă dinamica curgerii dintr-o schimbare bruscă instantanee într-una progresivă, reducând astfel coeficientul de pierdere minoră ( ) și efortul de forfecare maxim în interiorul fitingului.
Efect: Un Tee cu 4 direcții proiectat cu file de dimensiuni adecvate poate prezenta de obicei o reducere a căderii de presiune de 10% până la 30% în comparație cu o cruce standard cu colțuri ascuțite, în special în condiții de curgere turbulentă, cu un număr Reynolds ridicat.
În timp ce teurile cu 4 direcții nu au clasificările explicite cu rază scurtă/rază lungă găsite în coturi, designerii pot introduce geometrii ale canalelor de curgere non-ortogonale sau asimetrice în aplicații foarte personalizate, cum ar fi cele destinate amestecării sau separării foarte eficiente.
De exemplu, în aplicațiile de mixare, designul ar putea compensa ușor cele două canale opuse pentru a preveni impactul direct frontal. Acest lucru încurajează formarea unui câmp de curgere în vârtej, promovând amestecarea rapidă și uniformă a fluidelor.
Pentru mediile foarte corozive (de exemplu, acid clorhidric, acid sulfuric), teurile cu 4 direcții folosesc adesea un corp de oțel cu o căptușeală polimerică (cum ar fi PTFE sau PFA). În aceste cazuri, geometria canalului de curgere intern este definită de grosimea căptușelii. Procesul de căptușeală impune ca marginile canalului de curgere să fie excepțional de netede și rotunjite pentru a asigura căptușeala polimerică aderă uniform și complet la toate colțurile. Acest lucru previne subțierea căptușelii sau concentrarea tensiunilor la marginile ascuțite, ceea ce ar putea duce la defectarea căptușelii și la scurgerea mediului.